PRODEMO

… generatia celor ce nu au uitat sa fie oameni, care inca mai cred in iubiri adevarate si in lacrimi sincere care inca mai stiu ce inseamna un prieten adevarat fiindca a avut un asemenea prieten si poate ca il mai are, inca zace si plange de nevoi in neputinta de a lua atitudinea care lipseste pentru a face ce-au visat candva… stim cat inseamna un minut pentru o pauza nemeritata pentru care ne invinovatim ca l-am consumat si pe acela de frica sa nu pierdem pasul in valurile in care ne-am avantat pentru a supravietui sa avem ceea ce este considerat mai de pret in lumea aceasta - ”realizarea materiala” …. am uitat sa iubim… am uitat sa zambim … am uitat sa traim cu adevarat astazi… ne e teama mai mult de ziua de azi decat de ziua de maine deoarece pentru ziua de maine muncim… gandim… traim… am contractat pana si bunul simt pe care il aveam fata de noi insine nu mai avem respect fata de noi insine, in pas cu tehnologia am devenit inumani cu toate ca mai avem inca inima si mai putem inca sa fim emotivi nostalgici… va provoc la un duel al constientizarii … trebuie sa realizati ca ai nostri copii sunt mai tristi decat am fost noi… sunt copii fara o copilarie fericita… daca cineva crede ca fericirea unui copil poate fi masurata si sustinuta material …. atunci sa strige si sa ne arate ca ai nostri copii sunt fericiti si nu sunt ignoranti in lumea lor…

tot respectul pentru voi cei care realizati… – Amaritei Mirel Mircea